E duminica doliului Poloniei, iar condiţiile meteo refuză să sprijine duplicitatea liderilor occidentali: în ciuda închiderii spaţiului aerian al majorităţii ţărilor europene, în toată Europa Centrală şi de Est e un soare strălucitor şi o vizibilitate de cel puţin 50 de kilometri.
Erupţia lui Eyjafjallajökull va continua săptămâni întregi, poate chiar luni. Iar în tot acest timp, aviaţia civilă europeană nu va rămâne în nici un caz consemnată la sol. În toată istoria aviaţiei, au existat doar două incidente cu nori de cenuşă vulcanică şi ambele s-au terminat cu bine, deşi aeronavele implicate au trecut efectiv prin nori cu vizibilitate zero. Astăzi, vizibilitatea depăşeşte 50 de kilometri, iar KLM şi Lufthansa desfăşoară de ochii lumii zboruri de test despre care ştiu deja că se vor încheia fără nici un fel de incidente.
Pentru liderii occidentali, e o scuză cum nu se poate mai bună să nu participe la funeraliile de la Cracovia şi să nu ofenseze Rusia. Pentru Rusia, victoria psihologică e totală: nu numai că lipsesc Obama, Sarkozy, Barroso sau Merkel, dar e prezent Medvedev. Care transmite polonezilor condoleanţe în numele naţiunii sale, dar savurează din plin momentul. Rusia nu şi-a închis spaţiul aerian. Chiar n-ar fi avut nici un motiv.
La urma urmei, Lech Kaczyński şi-a făcut-o cu mâna lui. Insistenţa de a organiza o ceremonie paralelă la Katyń nu avea cum să nu ofenseze Rusia. E suficient să ne imaginăm cum ar reacţiona românii, dacă maghiarii ar dori să organizeze ceremonii paralele, iar şeful statului maghiar ar încerca să vină neinvitat la Miercurea-Ciuc. Ah, asta s-a întâmplat deja? Scuze
Pe de altă parte, ruşii, cu toată lipsa lor de respect pentru viaţa oamenilor, demonstrată din plin de acţiunile desfăşurate cu prilejul luărilor de ostatici de la Beslan sau de la Moscova, nu au încercat să-l asasineze pe Lech Kaczyński. Au încercat doar să-i compromită desfăşurarea ceremoniei paralele de la Katyń, insistând pentru redirecţionarea aeronavei prezidenţiale la Minsk sau la Moscova. Era liber să aterizeze oriunde, numai la Smolensk nu. Cele 3-4 ore de întârziere, în eventualitatea unei aterizări la Minsk sau la Moscova, ar fi compromis suficient ceremonia.
Ca orice bătrân încăpăţânat, obişnuit să dea dispoziţii, Lech Kaczyński nu a înţeles că o aeronavă mai depinde şi de alţi oameni, nu numai de voinţa lui. Iar modul cum s-au terminat lucrurile e absolut satisfăcător pentru toată lumea. Polonia lui Kaczyński a fost un partener incomod de discuţii şi pentru Bruxelles, nu numai pentru Moscova. Acum, polonezii au alte preocupări, iar Europa socialistă îşi poate vedea în continuare de bunele sale relaţii cu Rusia.
Iar închiderea spaţiului aerian, la fel ca şi gripa aviară, gripa porcină, pesta porcină, boala vacii nebune sau cisterna de la Danone contaminată cu dioxină nu reprezintă decât un mod de a îndoctrina turma cu ideea că păstorii săi au grijă de ea. Şi când unul dintre păstori devine prea incomod, providenţa rezolvă lucrurile.
De Eyjafjallajökull nu auzise nimeni până acum. Dar politicienii aveau atât de multă nevoie de el, încât dacă n-ar fi existat, chiar merita inventat.